Concurs duminical 20Iunie

Iertare

Pe când eram un fiu ce rătăcea mereu
Ca și un CONDAMNAT la chinul cel mai greu,
Am fost PĂTRUNS adânc de glasul cel DUIOS
Al tatălui iubit, un glas melodios!

Acel glas pentru mine e LEAC adevărat,
GÂNDESC că el e cel ce m-a eliberat !
Căci mi-amintesc cu drag când tata-mi tot spunea:
”Să nu PLECI de acasă, te rog mult, nu pleca!”

Pe-atunci eram un tânăr așa de-nflăcărat
Încât credeam că totul e de cumpărat,
Dar mă-nșelam amarnic, nu eram fericit,
Am prins curaj: spre casă cu drag eu am pornit!

Din mare depărtare pe tata îl zăresc,
Cu drag în prag m-așteaptă, încep să mă-ntăresc
Alerg spre el și-n lacrimi eu strig :” Să nu mă CERȚI,
Te rog iubite tată, din suflet, să mă ierți !”

Tata, plin de milă, mi-a oferit IERTARE,
Și sufletu-mi rănit, găsit-a vindecare!
Fiind eliberat, tu pacea o zărești
E ca și cum tu URCI spre –acele SLĂVI cerești!

Putnic Gherghina-Maria
drepturi rezervate de autor
-20.06.2021-

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: