Mistuire de gând
– Mira Minu-
Am ierni de nerostit în suflet, mă ninge nemurirea lor,
Voi cumpăra de-un vers tăcere, s-aștern în ea nămeți de dor.
Voi vinde-apoi toată uitarea nebunilor ce nu mai plâng,
Să-i văd gonind prin zări, de foamea iertărilor, ce greu se strâng!
Mă tot petrec, la ceas de soartă, mirările, ce cad, pe rând
Pe frontul vânturat de visuri, când noi idei vin prea curând.
Dar nu mai stau în drumul lumii, mă tot desprind de umbra ei,
Voi face loc din nou luminii, mai sorb doar umbra unui tei!
Mă învelesc cu fir sihastru, țesut din taina stelelor
Și chem doar lebedele-n șoaptă, să-mi dea puteri din albul lor.
De-ar fi să mă cobor în neguri, mă țin de stâlpul roditor,
Ce-mi arde marginile firii, de câte ori m-așez să mor!
Mi-e flacăra un mir albastru din zestrea marilor porunci,
Un vârf de foc să urc în noapte, mai pur ca lacrima din prunci.
Nisipuri mari vor fi în urmă, în față găndul mistuit,
Doar bucuria-mi va fi trează, cu totu-n mine rânduit.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 