
Premiul întâi
Sunt condamnat…
Elena Coca Mahalu
Sunt CONDAMNAT să iert și să iubesc
Atunci când LEAC nu are a ta trădare,
În SLĂVI te URCI când vreau să-ți amintesc
Păcatul Evei, pus la grea-ncercare.
Sunt condamnat să-ți apăr tinerețea
Și pașii CERȚI pe drumuri mult umblate,
PĂTRUNS de dor, îți caut frumusețea
În florile de câmp, înrourate.
Sunt condamnat să-ți apăr demnitatea
În ochii celor care te acuză,
DUIOS GÂNDESC:, chiar și eternitatea,
Că n-are margini nu-și găsește scuză.
Sunt condamnat să te aștept când PLECI
Sperând să-ți aud șoapta cristalină,
Prin noaptea minții raze lași când treci
Și-un gând răzleț îmi spune: o să vină.
Sunt condamnat să tot cerșesc IERTARE
Când cer răspunsuri la-ntrebări, o mie,
Iubirea-n piept, e-o rană care doare
Și lacrima fierbinte-i încă vie,
Povestea noastră nici sfârșit nu are
Purtată e de stele-n galaxie…!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț


Cu sufletul mulțumesc juriului, doamnei Camelia Boț și echipei redacționale!
Aleasă prețuire și gratitudine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet întregii echipe redacționale!
Aleasă prețuire!
ApreciazăApreciază