Recompune-mă din pulberi
de Liliana Toderiță
Înveleşte-mă în roua zorilor de primăvară
Ca pe-o floare de cireş,
clipele să nu mă doară.
Sparge globul de tăcere şi clepsidrei varsă-i timpul
În cuvinte nerostite mai de preț decât nisipul.
Soarbe-mi de sub pleoape norii grei de taină nepătrunsă
Şi clădeşte-mă din sarea lacrimei ce n-a fost plânsă.
Recompune-mă din pulberi…de iluzii…şi de vise
Şi m-adună într-o carte cu poveşti ce n-au fost spuse.
Spune-mi cum să lupt cu gândul care-mi macină orgolii…
Şi mă-nvață să rescriu din eşecuri mari istorii.
Bate-mi patimile toate de-al credinței aspru mal,
Şi zideşte-mi într-un atriu…vechiul Templu Taj Mahal.
Drepturi de autor rezervate
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 
Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos.
Mihai Eminescu
ApreciazăApreciază
O poezie superbă! Felicitări pentru munca depusă și neprețuită.
ApreciazăApreciază