Florentina Savu ~Povesti pentru copii ~

DALMAȚIENII ȘI LUCIAN
Florentina Savu
(în afara concursului) A fost odată ca niciodată o mămică de căței simpatici și jucăuși nevoie mare. Toți erau de un alb strălucitor numai mama lor era albă și cu buline negre pe tot corpul.

Se spunea că ar face parte din rasa dalmațiană, proveniți fiind de pe undeva din Dalmația și ajunși și pe la noi cu foarte mulți ani în urmă.
Mama își îngrijea cu multă afecțiune puii și-i iubea ca pe ochii din cap. Când ei au mai crescut puțin ea i-a luat la plimbare, să-și întărească mușchii picioarelor și să devină mai puternici. Voia să le arate în același timp împrejurimile, să se obișnuiască de mici cu toate.
Unul dintre cățeluși era mai năzbâtios și parcă și mult mai energic și mai curios decât ceilalți șase așa că, într-una din aceste plimbări, s-a îndepărtat și s-a rătăcit de grup.
Când mama i-a observat absența l-a căutat înnebunită peste tot însă totul a fost zadarnic.
A început să se frământe de îngrijorare, temându-se pentru viața lui. Plângea pe ascuns să n-o vadă ceilalți cățeluși. Le spunea mereu că puiul rătăcit se află pe undeva prin apropiere, că e bine și că se vor regăsi în cele din urmă, însă numai ea știa ce suferință purta în sine.
Cățelușul neastâmpărat, văzându-se singur, a început să-și strige mama și frățiorii din toate puterile, dar nu-i răspundea nimeni, în afară de propriul ecou. S-a adăpostit într-un stufăriș până când a auzit niște voci și niște pași apropiindu-se de locul unde se afla. S-a făcut și mai mic și a început să tremure.
Așa l-au găsit Lucian și tatăl său pe micuțul Toto, cum l-a botezat băiatul din prima clipă când l-a descoperit. L-a scos din lăstăriș, l-a luat în brațe și a început să-l mângâie și să-l sărute pe căpșor.

  • Prostuțule, de ce ești speriat? Te-ai rătăcit de mama ta? Se mai întâmplă! O să te iau cu mine și o să ne împrietenim și poate, cu timpul, îți vom găsi mama.
    Cățelușul, simțind afecțiunea puștiului, și-a pus capul pe pieptul lui, fericit că a scăpat de frică, de singurătate și de pericole.
  • Tată, i se adresă Lucian lui Ștefan, tatăl său,
    îmi dai voie să-l iau pe Toto acasă la noi? E atât de drăguț și ar fi păcat să-l abandonăm aici. Va muri de foame sau, mai rău, ar putea fi omorât de alte animale.
  • Bine, dragul tatii, să-l luăm! Este și el un suflețel care are nevoie de îngrijire și de dragoste. Dar, să știi, va trebui să-ți asumi responsabilitatea îngrijirii lui.
  • Desigur, tată, nici nu se pune problema!
    Astfel, Toto a ajuns în familia lui Lucian, unde chiar nu a avut motive să se plângă vreodată de ceva. Da, încă le mai ducea dorul mamei și frățiorilor săi, însă Lucian îi suplinea cu brio pe toți. Crescând, nu mică i-a fost mirarea puștiului să constate că Toto s-a umplut de pete negre pe tot corpul, ba chiar și pe cap, pe botic, pe codiță și pe picioare:
  • Doamne, ce minune! Tată, tată, vino să-l vezi pe Toto!
  • Se pare că e un cățel dalmațian, copile!
  • Ce înseamnă asta, tată?
  • E un cățel de rasă, vioi, prietenos, grijuliu și care poate fi și dresat.
  • De ce îi spune dalmațian?
  • Pentru că e originar din Dalmația. De acolo a ajuns și prin părțile noastre această frumoasă rasă.
    Copilul s-a împrietenit tot mai mult cu Toto. Cățelul îl însoțea peste tot, îl păzea pe el și lucrurile sale mereu, ce mai, era un amic de nădejde! De acum crescuse și călca mândru și apăsat în urma băiatului. Toți prietenii îl invidiau pentru că avea un așa amic, frumos și credincios.
    Nu era un câine blănos și, dacă în anotimpurile călduroase îi era bine, iarna cu gerul ei îi punea probleme serioase.
    Lucian nu ezita să-l ia cu el în casă tocmai pentru a nu suferi de frig.
    Într-o zi, la poarta lor s-au auzit niște schelălăituri și lătraturi care nu mai încetau. Băiatul a ieșit să vadă ce se întâmplă. Nu mică i-a fost mirarea când a văzut o haită de câini dalmațieni, conduși de mama lor.
    Tocmai îl zăriseră pe Toto și realizaseră că acesta era fratele și copilul pierdut cu ceva timp în urmă. Lucian a deschis larg poarta și i-a primit pe toți în curte:
  • Tată, vino să vezi ce se întâmplă!
  • Da, copile, cu siguranță sunt mama și frățiorii lui Toto. Ce vei face acum? Te vei despărți de el? Îl vei lăsa să plece cu familia lui?
  • Tată, nu putem să-i păstrăm pe toți? Astfel nu ar mai fi despărțiți nici ei și nici eu nu mi-aș pierde prietenul.
  • Cum te vei descurca, fiule, cu atâtea suflete?
  • Mă voi descurca. Au nevoie de iubire…sunt atât de frumoși și prietenoși!
    Toți îl înconjuraseră și-i lingeau mâinile, i se vârâseră printre picioare iar ochii mamei pur și simplu râdeau, se luminaseră de parcă pătrunsese soarele în ei.
  • Au nevoie și de îngrijire, dragul meu, nu numai de iubire.
  • Iubirea nu presupune și îngrijire, tată? O să mă ajuți financiar să-i întreținem, nu-i așa?
    Curtea noastră va fi cea mai veselă curte de pe fața pământului, cea mai binecuvântată!
    Și, într-adevăr, așa a și fost. Și mama, și cățeii erau foarte fericiți în curtea și pe lângă casa puștiului cel atât de iubitor și milos. Dar și Ștefan, tatăl său, era un om și jumătate: participa cu mărinimie cu tot ce era necesar, astfel încât să nu le lipsească nimic, să le fie mereu bine și să fie cât mai fericiți.
    Acești dalmațieni erau cei mai credincioși, mai energici, mai voioși și mai prietenoși câini din lume și meritau din plin toată atenția lui Lucian și a lui Ștefan.
    Dragi copii, când aveți timp, rugați-i pe părinți să meargă cu voi la casa lui Lucian, pentru a face cunoștință cu niște amici splendizi. Poate, cine știe? Vor mai fi și alți pui și veți primi și voi în dar câte unul…
    Nu v-ar plăcea?

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: