VORBIND CU MAREA
Pot, mare, să-ți vorbesc ca o maree?
Am fost un flux, de țărm, cotropitor,
Ți-am declamat în ritm de melopee
Adâncu-mi tulburat, de muritor.
Până când luna, înapoi mă duce
Reflux, cărând clepsidrele din noi,
Pot, mare, în cântările-mi năuce
Să-mi cer cochiliile înapoi?
Venisem, mare, să rămăn la tine
Îți săgetau albastrul pescăruși…
Amețitor tărâm! … Mi-a fost mai bine
În piatra sărutării lui Brâncuși.
Dar și de-acolo am zburat, măiastră…
Pot, mare, să te-ntreb de al meu domn,
Pe tine, preoteasă zoroastră,
Dacă mi l-a răpus albastru-ți somn?
Poate s-a rătăcit cu pescărușii…
Poți, mare, să întrebi de el în larg?
Poate se odihnește cu răpușii
Furtunilor, sub cruce de catarg.
Pot, mare, să-ți vorbesc ca o femeie?
Vorbesc cu mine, știu că nu m-asculți
Îți las la vamă câteva crâmpeie
Din pașii noștri pe nisip… desculți…
GEORGETA RADA
5 iulie 2021
Redactor șef Camelia Boț
