Împământare
Alerg desculță
pe pământul reavăn,
Scârțâie frunza
sub pașii fremătând,
Am sentimentul
că mă dau în leagăn
Și că planeta MAMĂ
mă strânge-n brațe blând.
Picioarele nu simt
vreo suferință,
Nici un scaiete
nu m-a înțepat,
M-am lepădat
de rele cu căință
Când cu blândețe roua
păcatul mi-a spălat.
Liniștea se așterne
pe pajiștea curată,
Gleznele se desmiardă
cu firul ierbii cald,
Pământul cu iubire
puterile-și arată,
Purificând păcate
ce tălpile îmi ard.
Împământez ființa
ca pe un bulb de floare,
Să-și tragă din adâncuri
seva ce i-a lipsit,
Amprenta va rămâne
presată-n lutul moale,
Să-mi capăt energia
când nu e de găsit!
Versuri și pictură Liliana Răcătău
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 