LA RUŞII-MUNŢI ( I )
La Ruşii-Munţi,
Seară fierbinte de vară,
Greierii cern
Timpul, cu aripi de ceară.
Trec lin păstori
Turme spre somn şi uitare,
Fusele torc
Veşnic, pe-a vieţii cărare.
Sub ” Bursucău „
Satul petrece sorocul,
Mândri , ” rusenii „,
Împărăţesc holda, locul.
Mureşul sfânt
Curge spre ceruri de stele,
La cimitir
Dorm amintirile mele.
Sufletul meu
Încărunţeşte-n pustie,
E Dumnezeu
” Rusan ” din veci, pe vecie.
LA RUŞII-MUNŢI ( II )
La Ruşii-Munţi se toarce veşnicia,
Stă ” Bursucău ” – n mâini cu-n fus de timp,
Dumnezeiescul ” Scaun ” stă de veghe
La firul vieţii-n fiece-anotimp.
La Ruşii-Munţi e mai albastru cerul,
Strălucitoare stele-n nopţi de jar,
Par licurici împrăştiind lumină,
Clipe de vară-n vremuri de cleştar.
Pe drum de care hodineşte gândul…
Când ostenit se-ntoarce de la câmp,
Ţăranul adormit, cu biciu-n mână,
Visează holde mari pe-al său pământ.
Curgând încet, purificând prin apă,
De la-nceput spre mâine, vii şi morţi,
E Mureşul eternă acoladă !
” Ruseni ” au fost, vor fi, suntem noi toţi !
În primăveri sau toamne planetare,
Sub aspre ierni sau timp neroditor,
Vom dăinui ca neam de-i ger, de-i soare,
La Rușii-Munți… Transcedental decor.
Redactor șef Camelia Boț
