Nimic despre nimic
de Petre Poștașu ‘
Eu n-am mai vrut să știu
Nimic despre nimic
Și m-am înstrăinat
Un pic câte un pic.
Și greu am înțeles
Că eu sunt vinovat,
Că nu m-am priceput
La care porți să bat.
De oameni n-am știut
Aproape să mă țin
Și printre oameni eu
Am devenit străin.
Eu m-am bătut în piept
Cu adevărul meu,
Când fiecare-avea
Un adevăr al său…
Eu am știut de mulți,
De mine numai eu
Și m-am trezit ades,
Însingurat la greu…
Și dacă n-am lovit,
Și dacă n-am strigat,
Și dacă nu am plâns…
Doar eu sunt vinovat.
Privesc cu ochii goi
Și parcă aș pleca.
Dar unde, când aici
E toată lumea mea?
Am să rămân aici,
Cu oamenii în rând,
Dar despre mine eu
Am să vorbesc în gând.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 