Zorii vieții
Autor Ioan Avram
Zorii vieții ni se-arată, când vedem întâi lumină
Și plecăm voioși pe poartă, crezând viața tot senină,
Tu izvor de apă vie, dulce pârâu fermecat,
Unde ești copilărie, pe ce drumuri ai plecat?
Prima clipă din privire, primul pas făcut timid,
Un cuvânt rostit întâiul, primul tău surâs candid,
Primul dor ca o făclie și bătaia inimii,
Au fost scrise cu migală în file din copilării.
Zorii au fost scăldați în basme cu Ilene Cosânzene
Și cu Feți Frumoși viteji ducând flori de sânziene,
Fără griji, ca mai târziu, să ne-apese inimioara,
Lângă părinți și bunici , înflorind că primăvara.
Dar trecut-au zorii vieții și-alte multe primăveri,
S-au scurs una câte una, mi se pare c-au fost ieri,
Mi-amintesc mereu de ele ca de un cântec duios,
Murmurând ca o vioara deși tonul mi-e cam jos.
Drepturi de autor rezervate
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 