Florian Dan

TOATE-S TRISTE…

Toate-s triste, duse toate,
Ca șiraguri de cocori
Printre lumile-mi uitate
Ce m-au plâns adeseori;

Iar viața e mai sumbră
De pe cum era atunci
Când mă așezam la umbră
Sau când alergam prin lunci

Fiindcă tulburile gânduri
Cercuri răsucesc apuse
Murmure cioplite-n rânduri
Scrise, niciodată spuse!

Și din ele curge raiul
Peste inima mea seacă
Unde încă-ți aud graiul
Prin ecoul care pleacă…

Toate-s triste. Vechi porniri
Scârțâie ca un scrânciob
Și-ncet, mutele-amintiri,
Taie-n mine ca un ciorb!

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: