Eu sunt femeia
Eu sunt femeia oarecare,
Ce-ai întalnit-o într-o seară
Pășind stingheră pe cărare,
Să-și verse focul peste-o vară.
Eu sunt femeia neștiută,
Ce poartă-n suflet o pădure
Adâncă și necunoscută.
O toamnă verde-ar vrea să-i fure…
Eu sunt femeia cea din umbră,
Ce-i îmbrăcată în tăcere,
Sunt jarul tău din iarna sumbră,
Îți sunt iubire și durere.
Eu sunt un labirint enigmă,
Oglinda-n care rătăcește
A sufletului paradigmă…
Dar pasul nu-ți încetinește.
Pierdut în căutări deșarte,
Te-ai risipit mereu prin gânduri,
Eu am rămas un semn de carte
Și începutul de la rânduri.
Eu sunt femeia cea dorită,
Ascunsă-n colțul de tăcere,
Numai de ochiul tău privită,
A sufletului dulce vrere.
Îți sunt femeia și altarul
Și locul sfânt de rugăciune…
Când viața-a aruncat cu zarul,
Aprins-a focul din tăciune.
Rodica Ochiș
Drepturi de autor rezervate.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 