Rodica Ochiș

Eu sunt femeia

Eu sunt femeia oarecare,
Ce-ai întalnit-o într-o seară
Pășind stingheră pe cărare,
Să-și verse focul peste-o vară.

Eu sunt femeia neștiută,
Ce poartă-n suflet o pădure
Adâncă și necunoscută.
O toamnă verde-ar vrea să-i fure…

Eu sunt femeia cea din umbră,
Ce-i îmbrăcată în tăcere,
Sunt jarul tău din iarna sumbră,
Îți sunt iubire și durere.

Eu sunt un labirint enigmă,
Oglinda-n care rătăcește
A sufletului paradigmă…
Dar pasul nu-ți încetinește.

Pierdut în căutări deșarte,
Te-ai risipit mereu prin gânduri,
Eu am rămas un semn de carte
Și începutul de la rânduri.

Eu sunt femeia cea dorită,
Ascunsă-n colțul de tăcere,
Numai de ochiul tău privită,
A sufletului dulce vrere.

Îți sunt femeia și altarul
Și locul sfânt de rugăciune…
Când viața-a aruncat cu zarul,
Aprins-a focul din tăciune.

Rodica Ochiș
Drepturi de autor rezervate.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: