Locul trei.
Sub straja nopții
~Maricica Miloievici~
Noaptea când bătrânul SOARE doarme-adânc după o stâncă,
Luna trece zâmbitoare peste MUNTE, peste LUNCĂ,
Peste zări întunecate, peste doruri înălțate,
Veghind sufletele toate și pe cele ce-s plecate.
Se apleacă PLOPII-n larme, în a VÂNTULUI bătaie
Și foșnesc prelung când doarme tot țăranul în odaie.
COASA atârnată-n tindă, visează iarba-ndesită,
Mâna ce stă să o prindă, în a doua zi ivită.
Mândru-i satu care zace cu lanuri de grâne coapte
Ce sclipesc când luna trece și domnește-o-ntreagă noapte.
Să te MURMURE cuminte, îmbrăcată-n neagra haină,
Cu șoaptele ei MĂRUNTE, să DORMI, noaptea te îndeamnă.
Sub straja dealurilor ‘nalte, trec ape limpezi de izvoare
Ce-și FRĂMÂNTĂ zi și noapte, murmurul într-o cântare.
Sub streșini largi de ramuri, în adâncimi întunecate,
Șoptesc firele de iarbă sufletelor ce-s plecate.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 