Flori Gomboș

CÂNTECUL CICADELOR


în punctul din care au plecat
oamenii nu se mai întorc;
o durere marțială
erodează de-a lungul anilor
și copacii din colțul străzii
sunt mai singuri;
fericirea scapă din mână
și amintirile se uită-n timp,
zadar mai vrei să le cumperi…
buze decolorate și moi
sărută ramură cu ramură,
să readucă la viață
zâmbetul stins încet;
adânc în inimă,
ochii nu dorm noaptea…
amintește-ți
prima dragoste,
o mai știi?
când vine iarna,
vântul rece o stinge, dar
dragostea fragilă
încolțește pe nisipul alb
și ceața mâhnirii
s-a prăbușit sub picior…
dacă n-ai spus ce-aveai în suflet
dragostea se pierde,
precum călătorul însetat
leșină în deșert…
dacă n-ai venit încă,
nici primăvara nu vine,
chiar dacă se aude
cântecul cicadelor,
chiar dacă grădina ta
e strălucitoare…
picăturile dulci ale iubirii
rămân în partea de jos a cănii,
când inima
e tristă și rătăcită
pentru totdeauna….
în punctul din care ai plecat,
nu te mai întorci…
amintește-ți
zâmbetul buzelor moi
care-ți așteaptă sărutul…
Flori Gomboș

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: