Mihaela Avram

OGLINDA


Ne-aruncăm absurd printre cuvinte
Și în vârtejul lor adânc, prin trup,
Tot încercăm să le salvăm pe cele sfinte,
Dar ce păcat...din rădăcini se rup!

Nici gândul pașnic nu le mai găsește,
Nici zâmbetul crestat în zori pe chip,
Doar fapta rea mereu ne urmărește
Ca pasul ce se adâncește în nisip.

Și-n ziua ce-o să vină tot sperăm
Ca plânsul ploii să împrăștie nisipul.
Cuvinte-flori în noi să semănăm
Și-n brazde de culori,să ne răsară chipul!

Dar în oglinda vieții,goi, de vom privi
Tot întunericul din noi, de ea se sparge
Iar fapta rea sub tălpi se va strivi
Și gândul rău, tăcut, se va retrage...

redactor Mihaela Avram

redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: