SĂRUT DE CIREȘE AMARE
de Marian Florentin Ursu
*
Mai credeam că zorii cresc din pământ,
nu ştiam pe atunci ce-aduce furtuna,
un apus roşiatic tresare în vânt,
un stigmat de argint este luna
Era vara târziu fără să ştim
că nisipul ne arde ochii în zare,
îţi luai rămas bun c-un adio sublim
și-un sărut de cireşe amare
Frunzele îmi par azi mai înalte,
iarba parcă-mi creşte mai aproape de cer,
buzele îți erau cireşele coapte
ce-au rodit prin copaci efemer
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 