Uneori, vorbesc cu luna
– Mira Minu-
Uneori,
în câte o noapte adâncă,
eteruri se deschid
în șarje indigo
și pășesc solemn
prin defileurile firii.
În lumina lunii,
îmi apar deslușiri
ale unor întristări
ce-mi rămăseseră
suspendate în timp.
Mi-e dragă luna …
îi vorbesc, uneori,
despre corăbiile de smarald
ancorate la țărmuri clare
cu străluciri amare
și despre ametistul
ce, uneori, mi se lipește
ușor, de frunte,
alteori, nu …
ea îmi zâmbește
cu înțelepte subînțelesuri
și, uneori, îmi șoptește
despre unele
conexiuni tainice.
Piatra lunii
îmi luminează misterios
spațiile libere
de dinaintea gândului.
Ecourile din suflet
îmi sunt de ajuns
și mă împrejmuiesc
de frumos și de just
de pace, armonie.
Cât de departe pot,
arunc semințe
de angelice flori!
Vor răsări, abia simțit,
într-un cerc însorit,
printre năvalnice foneme
de dragoste!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 