Nocturnă
~Rotariu Dorel~
Doarme luna pe lac, legănată,
Cu nuferi veghind somnul ei, roată,
Salcia, perle în lac risipește,
Că omul în viață, cărarea greșește…
Bat ceasuri, o oră de nimeni știută,
Din lac, fuge luna după ce-l mai sărută,
În ie îmbracă pământul urcând,
Păianjen de vise pe lume brodând.
Pe banca din parc dau timpu-napoi,
Persistă prin aer iubirea din noi,
Mai fâlfâie aripi pe-un cer nevăzut,
Albastra minune din primul sărut.
Se duce la casa ascunsă de brazi,
Îți bate la geam, căci știe că arzi,
Îți spune că-s singur, spre lac te-ndeamnă,
Că perle din sălcii, iubirea ta cheamă…
Pe calea spre lac, diamante-așternând,
Spre banca cu mine-n suspin așteptând,
Aflat-ai iubirea că-i sfântă poruncă,
Că viața e scurtă… iubirea ta… multă!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 