BUHA OARBĂ-N FAPT DE NOAPTE
~Georgeta Radu~
Mă întrec cu vremea zilei asimetrice cu noaptea,
înotând în mări secate de flacăra lumânării
ce-a stins gândul ce-ar ucide și puterea închinării
la biserici năruite peste-un rit de ziu-a șaptea.
Șoapta candelei, aprinsă-n margine de înserare,
sperie o buhă albă ce-și ia zborul spre niciunde
și, pierzându-și echilibrul, se ascunde-ntre secunde,
uitând parcă, dintr-o dată, orice dor de înălțare.
Se lungește geana nopții, sub rimel de negru smoală,
către pleoapa zilei scurte ce am pus-o-n buzunare,
face iarăși inventarul clipelor de-ntunecare,
le notează-n vechi jurnale, umplând coală după coală.
Printre ultime secunde, dă de buha adormită
și o mângâie pe creștet, cu privirea-ncețoșată…
Buha simte, dar nu vede, retina-i grav scămoșată,
c-a fost singura, din neamu-i, care n-a dat nopții mită.
Geana face cale-ntoarsă, când Lumina se-ntrevede,
pune lacăt pe jurnale, clipe să nu-i șteargă zorii.
Bufnița deschide ochii și zboară în rând cu norii,
fiind singura, din neamu-i, care numai ziua vede.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 