ÎN STRAIE DE CUVÂNT
Nu- s eu pe-aici prin cele de cuvinte,
E ne-nțelesul care mă cuprinde.
Eu, din clepsidre îngropate-n veac,
Mă-ntorc în lutul meu de om sărac
Și din încremenirea de muzeu
Mă recompun din cioburi să fiu eu.
Te rog, nu-mi lua marama de pe cap!…
De mine însămi nu voiesc să scap,
Că numai ía maicii și catrința
Mi-au înflorit lumina și ființa.Chiar dac-ai mei nu au purtat opinci Le simt în talpa mea, călcând pe-aici. În hore de ciuleandre-i frământat Pământul, de opincă măsurat. Te rog, mai lasă-mă atât cât sânt Să-mi fierb cuvântu-n oale de pământ Și să-l undesc cu lingură de lemn, Cu semnul sfânt al crucii să-l însemn. Să-l fierb încet pe vatra licărind Și-apoi, în tindă , masa mea să-ntind, Măsuța mică, cea cu trei picioare, Cu scaune pitite în uitare. Să-l torn în străchini aburind cuminți, Miresme pentru-ai mei și pentru sfinți, Veniți pe calea robilor să stea Cu rugăciunea lor la cina mea. GEORGETA RADA 7 iulie 2021
Glosă
- undésc v. tr.
(d. undiță saŭ vsl. ◊onditi, rus. úditi). Pescuĭesc cu undița. Umblu cu lingura ca să scot o bucată de carne, de pește: a undi pin borș. V. intr. Cor. Ĭes la suptafață.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 