Zamfira Ciobanu

Dor răzvrătit

Din vise pierdute, speranța revine
Să-și depene mendre, pe firul de dor
Spicul de iarbă, înflorită susține,
Că drumul iubirii există, de-i zor.

Astrele vor să arate, cerul senin,
În drumul pornit pe cărarea divină
Regăsind așteptări, din sufletul plin
De drag și iubire, când dorul alină!

Speranța iubirii, prin crengi cu lăstar,
Aduce aproape crudul, de ploi înverzit,
Iubirea se naște zidindu-și altar,
Din cicoarea albastră, pe vrej înflorit.

Pribeag într-o lume ostilă credinței,
Te plimbi în neștire spre nicăieri,
Habar nu ai tu, că-nlăuntrul ființei
Arde focul mocnit, ce degajă dureri.

Adie un vânt, peste vară, prin crengi
Și boarea mângâie, speranța de bine
În foșnet de frunze, suflet să-ți dregi
Mergând pe cărare, spre ziua de mâine.

Un dor răzvrătit te prinde-ntr-un clește,
Prin vreme, dorind să-și afle menirea
Printre căutări, mereu pripășește,
Sperând, pe final să găsească iubirea!

ZCi. Astăzi 8 Iulie 2021.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: