Mențiune:
În genunchi în fața mării
~Doina Botusan~
În genunchi în fața mării, îi amanetez UITĂRII, dorul și MELANCOLIA,
Pe ape îmi fac cărare, și înot în DEPĂRTARE, să întâlnesc veșnicia.
Evadez dintre PĂMÂNTURI, tina o extrag din gânduri, și zbor lin către lumină,
Mă-ntâmpină PĂTRUNZĂTOARE, ultima rază de soare, proiectându-mi pe retină…
Fantastica LICĂRIRE, pictată-n cer de asfințire, cu un penel muiat în curcubeu,
Inundată de culori, simt că-n mine uneori, TRĂIEȘTE însuși Dumnezeu.
Inmărmurită de spectacol, contemplu ca pe-un miracol, marea unită cu cerul,
Cum să SCHIMBI acest tablou?, să nu vrei să-l vezi din nou, sa îi vesnicesti misterul.
A ÎNDRĂZNI în poezie, să-l descriu e blasfemie, temă mi-e să nu-l mânjesc,
Mai bine îl țin sub pleoape, mereu să îl am aproape, după fericire când tânjesc.
Lutul în ape mi-l arunc, să devin iarăși un prunc, contopit cu infinitul,
Îmi sădesc visele-n noapte, ca să le culeg RĂSCOAPTE, când apare răsăritul,
Așteptând ca să răsară din nou stelele spre seară, îi cedez ziua visării,
Valuri să mă primească, apusul să mă gasească, în genunchi în fața mării.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 