LITERATURA, din volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”, ciclul „TEMPLE ÎN ZORI”
DOR DE VEŞNICII
autor: Gheorghe Apetroae Sibiu
Furtunile de atunci le alungi,
destrămându-le: timpul tău – netimp
de pe albastra celestină pădure,
iar azurul boraciu l-ai acoperit cu roze –
ziua ta cu văl de sărutări parfumate…
Pe Soarele în travertin, de atunci îl dezbraci
uşor, ca pe un copil, visând începuturi
cu privirea-i de corindon și, zâmbindu-i,
învelit într-un linţoliu de neguri…
Ai strâns în braţe lazurul zării,
dar şi mijlocul cerului axiniu
din nopţile cu evantaie de stele…
Din munţii emeralzi, pe liniştea serilor,
în corul erelor ajuns, cu Chaterton
şi cu muzele lui, ai învăţat
din flaut lesne să cânți, alături de izvoare,
cu multă iubire, lui Thetys …!
Ai ars în inima ei necuprinsu-i marin:
sângele neînceput din silicea recifului-
un alt cuvânt sfinţit cu armonii:
sonanţele fericirii în gamele undelor
de ea, de tine și de cer auzite…L
Mereu, în plutirea nisipului din astre
ai vibrat sideral, arzând un rece adânc…
Uşurinţa în zbor ai prins-o de atunci,
de la păsările cu aripi de flăcări…!
Tu, nicicând nu ai abătut naiadele –
surorile tale, de la noi izvodiri:
pâraiele repezi în jasp, sfen şi crisoberil
le-ai slobozit fulgerate de cer
și le-ai condus în cântece printre stânci…
Aături de ele, de atunci murmuri
melodii de pe portative de stele
și neînceputului îi slobozi lacrimile,
spre a le vărsa pe tot alt început
cu dorul tău aprins de veşnicii…!
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 