ÎNTUNERIC ȘI LUMINĂ
~Mihaela Avram ~
În încleștarea nopților din noi,
ADÂNCI sunt rănile cioplite-n zid.
Printre MINCIUNI rămânem goi,
Cu SUFERINȚI care ucid.
Cuvântul greu acum DOBOARĂ
IUBIRI născute din furtună.
Și BUCURII de odinioară
S-au STINS… cu toate împreună!
Numai trufia azi trăiește,
Către-slăvire se ÎNDREAPTĂ
Cu soarele se războiește,
Căci întunericul așteaptă.
Când liniștea cuprinde zorii,
Tot glasul nostru li se închină
Iar timpul surd alungă norii
Și-AMARURI fug către LUMINĂ.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 