IUBITO, VINE TOAMNA!
Soseşte toamna vie a munţilor sihaştri,
Cobor, încet, cărarea ce duce spre uitare…
Am zăbovit la buza izvoarelor albastre
Sorbind răsfățul dulce-al trăirilor fugare.
Mă învelesc în frunze uscate, fost vernale,
Iubito, vine toamna-n gălbuie crinolină,
Mi-ai fost dar demiurgic, lumină și ardoare,
În curgerea clepsidrei a sufletului tihnă.
Femeie ruginie, a inimii vioară,
Am coborât poteca ce duce spre visare…
Alinturi diafane, intimităţi furate,
Le-am contopit în mine, le-am adumbrit în zare.
Iubito, vine toamna !… Ţi-am pregătit eşarfe
Din frunze brun-roșcate… Sub cerul gol şi mut,
Pe ramurile-n salbe, pustii şi scuturate,
Stau sufletele noastre remodelate-n lut.
Privesc înspre-nceputuri, trecutul dă năvală,
Portiţa ce-am închis-o se redeschide iar ?…
Rememorez nostalgic iubirea siderală,
Mă reîntorc în vară… Romantic dor floral.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 