Mugurel Pușcaș

IUBITO, VINE TOAMNA!

Soseşte toamna vie a munţilor sihaştri,
Cobor, încet, cărarea ce duce spre uitare…
Am zăbovit la buza izvoarelor albastre
Sorbind răsfățul dulce-al trăirilor fugare.

Mă învelesc în frunze uscate, fost vernale,
Iubito, vine toamna-n gălbuie crinolină,
Mi-ai fost dar demiurgic, lumină și ardoare,
În curgerea clepsidrei a sufletului tihnă.

Femeie ruginie, a inimii vioară,
Am coborât poteca ce duce spre visare…
Alinturi diafane, intimităţi furate,
Le-am contopit în mine, le-am adumbrit în zare.

Iubito, vine toamna !… Ţi-am pregătit eşarfe
Din frunze brun-roșcate… Sub cerul gol şi mut,
Pe ramurile-n salbe, pustii şi scuturate,
Stau sufletele noastre remodelate-n lut.

Privesc înspre-nceputuri, trecutul dă năvală,
Portiţa ce-am închis-o se redeschide iar ?…
Rememorez nostalgic iubirea siderală,
Mă reîntorc în vară… Romantic dor floral.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: