Eu singur ~Ștefan Olaru~
Cu cât îmi dau silinţa în duh şi adevăr,
Desculţ printre iluzii pe-un drum nestrăbătut,
Cu cat doresc să picur din spinul meu sărut,
Cu cât arunc sămănţa, îmi cresc ciulini din păr…
Cu căt îmi dau silinţa să-mi curăţesc grădina,
Iar grâul meu să crescă de dorul blândei pâini
Rămân mereu cu urma icoanelor pe mâini
Iar buruiana ruptă îşi uită rădăcina…
N-am să-mi înec speranţa înşiruind litanii
În strâmta mea chilie pictată cu icoane,
N-am să mă-ntorc vreodată la vechile canoane
Când spiritul mi-e liber de-atâtea umbre stranii…
Şi chiar dacă mi-e pasul şovăitor şi-ncet,
Când omenirea fuge din bine spre mai bine,
Rămân la fel de singur şi răstignit în mine
Pe-o cruce răzvrătită, funebră de poet!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 