E toamnă
Un FLAUT al toamnei rătăcit stă în cânt
Ecou al IZVOARELOR născute din ploaie,
APUSUL se-nalță pe cer din cuvânt
Și plouă, și ramul de frig se îndoaie.
In PARCUL FÂNTÂNILOR fără stăpân
Doar INGERI mai poartă ROCHII țesute
Cu inimi rănite, care-n viată rămân
Luptând cu durerea din frunze căzute.
Și luna ÎNTÂRZIE din nori să apară
Căci ceasu-l DEZMIERD cu tăcerea-n amurg
Port TIMPURI pe umeri, departe-s de vară
Și-odată cu ploaia, prin cânt azi mă scurg.
Mai lasă-mă toamnă, un înger să-ți fiu,
Durerea s-alung din inimi rănite,
Să simt că renasc, că totuși sunt viu,
Prin parc eu să caut… fântâni părăsite!
Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 