
O,TOAMNĂ
Autor:Mirela Butacu
O,toamnă ce mă-ntâmpini cu brațe reci de brumă
Și-mi scrijelești pe suflet și-mi dai doar reci fiori!
Mă-ngheți ca pe o Ană zidită-n zid de humă
Și cu pustiul frunzei în inimă… mă dori.
Nu-mi cere bir de lacrimi făcându-le să cadă,
Să simt că-mi ard sub pleoape ca lava în vulcan
Mă prind mai bine toamnă să-ți fiu Sheherezadă,
Să-ți spun povești o mie, fară să-ți cer un ban.
Și-aș face-un târg cu tine,tu ,cea introvertită
Ce te ascunzi în frunza ce-mi cade-n suflet moartă…
Pe-un vrej uscat de vise,sub inima rănită
Păstrează-mi neatinsă spre primăveri,o poartă
Declinul ierbii moarte și-al florii ofilite
Îl simt cum mă sugrumă în fiecare por
Deasupra unor pagini de vremi îngălbenite
Și muza-mi lăcrimează, cu lacrimi care dor
Rugina ce-o împrăștii în mine, se așterne
Pe-a inimii vitralii ce azi le simt vibrând
Și vântu-n geam îmi bate și ploaia-ncet se cerne…
Și-a lumânării ceară se scurge picurând!
Foto:internet
Redactor șef: Camelia Boț