Pică Boștină

Au murit azând în spital

E atâta neputință,
Ceru-i negru, plumbuit,
Şi norii se-nspăimântă
De fum s-au îngrozit!
Se ard file din cărți,
Flăcări negre se-aprind,
Sânge-i lavă de om,
De vii ei mor arzând!
E-atâta neputință,
E-atâta ignoranță,
Neştiutori de Legi
De scaune se agață!
Cu oameni se hrănesc,
Mănâncă a lor carne,
Uitate-s jurăminți,
Şi-al lor sânge îl soarbe!
Şi nu este răspuns
La plânse întrebări,
Vor trece zile, ani,
Cu trişti şi negri nori!
Se ard oameni de vii,
Şi pleacă oase arse,
Plesnesc stâncile-n munți
De-atâta nedreptate!
Şi-s luminate drumuri
De sfeşnice cu ceară,
Durerea curge-n lacrimi,
Şi sânge de ‘ om o-ncheagă!
E jale, e durere,
Şi țara plânge, plânge,
Dar orbii n-au vedere,
De-s surzi, nimeni n-aude!
Iar care au jurat,
De la flămânzi se-nfruptă,
Ce-au pronunțat uitat-au,
Când spus-au jurământul!
E jale, e durere,
Şi țara plânge, plânge,
Dar o veni o vreme
Când se va şi răspunde!

Pica Maria N.Boştină 2 octombrie 2021

Redactor șef: Camelia Boț