Acrostih,
LUNA OCTOMBRIE
L ăcrimez și visez, nu mai știu ce iubesc,
U milă, m-așez în genunchi și vorbesc,
N imic nu-mi alintă dorul durut,
A bdic, mă ridic, aștept un sărut…
O col dau uitarii pe-o frunză în gând,
C ând ramul își pleacă privirea plângând,
T impul cu mine este dur, nemilos,
O filă se rupe din suflet sfios,
M ă apar de vânt și de norii cei grei,
B eau elixirul la masă cu zei,
R oua luminii se prelinge în potir,
I ubirea renaște, inspir și respir,
E coul șoptește cu glas de zefir.
Octombrie 2021, Petroșani
Carmen Pinte
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 