
Poema română – Triolete –
de Anatol Covalli
De la o vreme s-a umplut paharul,
răbdarea e la capăt și urlăm
că nu mai vrem să suportăm coșmarul.
De la o vreme s-a umplut paharul,
nu mai dorim deloc să-i bem amarul
și parcă-ncepem să ne revoltăm.
De la o vreme s-a umplut paharul
și ne gândim minciuna s-o-nfruntăm
sfărmându-i plini de furie altarul.
- I I -
Cum de vă rabdă pe-al lui trup pământul
o, oameni de nimic, o, stârpituri
ce i-ați tăiat acestui neam avântul ?
Cum de vă rabdă pe-al lui trup pământul
și vă suportă lângă el Prea Sfântul
văzând că sunteți niște secături ?
Cum de vă rabdă pe-al lui trup pămntul
și nu vă-aruncă-n vânt ca pe lături
nedemne să le spulbere-n zări vântul ?
- III -
De-atîta timp domnește-aici năpasta
ce ne-a îngenuncheat pe rând pe toți
și a făcut infern din țara asta.
De la un timp domnește-aici năpasta,
care a fost adusă de nefasta
domnie-a celor cruzi și-a celor hoți.
De la un timp domnește-aici năpasta,
ce va domni și peste strănepoți
dacă-i zidim destinului fereastra.
- IV -
În țara asta totul este strâmb.
Putera ce-i stăpână absolută
ne ține strâns uniți ca-ntr-un carâmb.
În țara asta totul este strâmb
și sufletele parcă sunt de plumb
și viața parcă este surdomută.
În țara asta totul este strâmb,
dar mai presus de toate e derută,
căci nu mai știm ce-i munte și ce-i dâmb.
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț

