Plâns! ~De Stefan Olaru~
Oricine s-ar întoarce cu tânguiri fierbinți
În tristă văgăună și bezna ei profundă,
Fantomă prin tenebre fugind să se ascundă,
Nu-și va găsi odihna nici rostul printre sfinți.
Oricine s-ar ascunde neînțeles în sine
Din drumul lui de taină și răni fără răspuns,
Plătind cu lacrimi sterpe uleiul pentru uns
Nu va putea să ungă atâtea răni străine!
Căci plânsul n-are lacrimi când rana ta-i adâncă
Și se revarsă cerul când zările se sparg,
Când te-a uscat deșertul, când ești pierdut in larg,
Izvorul lui de gheață e-un susur viu din stâncă!
Caci plânsul n-are lacrimi când în adânc pătrunde
La ceas pierdut de lume cu moarte si Înviere,
Pe sub machiaj se scurge amestecat cu miere
Dar ghiara lui flămândă în inimă se-ascunde!
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 