CAII SURI
~Adriana Rușățeanu~
Din ochii mei s-au revărsat cascade,
Din care se adapă caii suri
Ce-n tropăit bezmetic de potcoave,
Mi-au răvășit ghețarii din priviri.
Cu coame albe fremătând ca viața
De nerăbdare și de dor nestins,
Frământă în copite dimineața,
Luându-mi prizonier ultimul vis.
Sunt caii mei pierduți în alte timpuri,
Când tinerețea mea înmugurea
Și-i călaream în cele patru vânturi
Și ascultau doar de dorința mea.
Căluții mei cu coamele mai ninse
Ca piscurile munților bătrâni
Mi-ați răscolit tăciuni în vise stinse,
Să-mi amintiți de anii mei nebuni.
Căluții mei să nu plecați vreodată
Căci pasul meu rămas șovăitor,
Se va lovi de-o lacrimă sărată
Și se va-mpovăra sub prea mult dor.
Redactor, coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 