Premiul special 12Septembrie ~Adriana Rușățeanu~

CAII SURI
     ~Adriana Rușățeanu~

Din ochii mei s-au revărsat cascade,
Din care se adapă caii suri
Ce-n tropăit bezmetic de potcoave,
Mi-au răvășit ghețarii din priviri.

Cu coame albe fremătând ca viața
De nerăbdare și de dor nestins,
Frământă în copite dimineața,
Luându-mi prizonier ultimul vis.

Sunt caii mei pierduți în alte timpuri,
Când tinerețea mea înmugurea
Și-i călaream în cele patru vânturi
Și ascultau doar de dorința mea.

Căluții mei cu coamele mai ninse
Ca piscurile munților bătrâni
Mi-ați răscolit tăciuni în vise stinse,
Să-mi amintiți de anii mei nebuni.

Căluții mei să nu plecați vreodată
Căci pasul meu rămas șovăitor,
Se va lovi de-o lacrimă sărată
Și se va-mpovăra sub prea mult dor.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: