Violetta Petre

Mă desfrunzesc ca toamna…
Violetta Petre

Mă desfrunzesc ca toamna ce-și lasă-orfani copacii
Și cad pe mâna stângă, cum cad pe rând aracii
Goliți de rod și verde, de roșu și de mov,
Sub pașii mei se cască al pustniciei crov.

Mă-nveșmântez în griuri și-n cenușiu de doliu
Și-mi peticesc poemul cu-al toamnei greu lințoliu.
O fi bogată toamna, pictată-n rogvaiv,
Dar lacrima mi-o țese paingul pe-al meu tiv…

Și versurile-n bocet, abia-și păstrează rima,
Că nu-și găsesc prin ploaie și vânt ritmul și grima
S-au înecat devreme, când vară mai era
Pe-un țărm al mării mele și pe retina mea…

Pustiu-mi intră-n oase, tăcerile dansează,
Doar noaptea pe sub gene mai glăsuiește trează.
Un gând mai îndrăznește să strige de nebun
Dar, eu muțesc amarnic și agonii adun…

Decor de algezie, găsiți-mi voi un leac!
Mi-a luat toamna cuvântul și chiar și lacrimi tac…
09.09.2021

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: