„Somnul națiunii, naște monștrii”
Camelia Lungu
Zbor spre lumină, zbor printre aștrii.
Zbor către ziua de mâine, de-apoi,
Zbor și din gânduri sumare se naște
Un imn dedicat ființei din noi.
Atât de suav și dulce îmi pare…
Doar o trompetă mai iese din ritm.
Trăim într-o lume ce n-are valoare
Ne mișcăm pe stradă, uităm să trăim.
Ca într-o clepsidră mă scurg deodată,
Iar trupul îmi pare atât de gingaș…
Mă împart egal și în jumătate,
Se scurge din mine, ce-am fost, ce-am rămas.
S-a dus rațiunea și nobilul gând,
În trup și în suflet sunt zeci de tuneluri
În care aleargă mârșav, muribund
Ideea că mâine vom naște din temeri.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 