Locul întâi,
Tristelor
Ionuț Pande
Un SINGUR GÂND mă-ncearcă în noaptea asta rea,
Când Cerul se prăvale, când toamna-mi stă în șea,
MATERIA greoaie de-acuma-i un blestem;
Ce PLOAIE cruntă-mi cade, mă tem, mă tem, mă tem
De amurgitul zilei, de NOPȚI când nu am SOMN,
De VREMURI ce m-apasă; dar iată că un Domn,
PLÂNGÂND ia semnul crucii în degete de dor
Și mi-l așază-n frunte, să-mi fugă orice nor!
Prin geamurile UDE, o umbră se prelinge,
Zâmbind se-arată Luna, tristețile îmi stinge,
În ochi îmi joacă toamna, în frâu mă ține strâns,
Tot scuturând rugina, m-apucă iar un plâns.
Hai, cazi odat’, cortină, tot AȘTEPTÂND, mă frâng
Căci nu mai e din mine decât un biet nătâng!
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 