Melancolie de toamnă
Toamnă, priponește vântul în căpăstrul frunzei tale !
Mi-este jar, iar vântul duce toată-aprinderea pe vale.
Ieri, c-un stol de rândunele, au plecat în pribegie
Toate gândurile mele, ce-au cusut macii pe ie.
A rămas un SINGUR GÂND, cal sălbatic și flămând,
VREMURI prind,la cingătoare, clipe, sufletu-nhămând,
Și în SOMN mi se complace, mut, cu aripile UDE,
A-ntomnat în ploaia sură, vamă inimii zălude.
De m-ar asculta izvorul, cântând doine sau PLÂNGÂND,
Mi-ar lua sufletu-n poiene, unde-i dorul, AȘTEPTÂND,
Dar mi-e sufletul în PLOAIE, stâncă , străjuind dezastrul,
Temnicerul unei zări care și-a predat albastrul.
Azi MATERIA se zbate, verde sfâșiat de jarul
Care s-a pornit să ardă, iar în miere-a pus amarul,
Tămâind în zorii zilei și în crucea unei NOPȚI,
Toamna și-a ieșit din fire, dăltuind argint la porți.
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 