Premiul Special al Zilei 30 Octombrie ~ Maria Poiană ~

Du-te, toamnă

Au mai fost și alte toamne, poate tot la fel de reci…
Poate tot la fel de multe frunze îmbrăcau poteci,
Zgribulite pe sub pașii orbi de dor, de-ndrăgostiți.
Toamna asta e ciudată… Are ochii obosiți.

Peste pleoape-i cade bruma și-argintește dealul tot.
N-am putere să-i țin trena. Nici să o opresc nu pot.
Tot coboară în neștire, mută, oarbă și posacă.
Poate că-i e dor de alte vremi… De-aceea e buimacă.

Îi spunea mai ieri, în treacăt, unei ciute rătăcite:
,, Jale mi-e că lumea asta merge tot pe căi greșite…
Primăvara-i primăvară, funza-i frunză, pomu-i pom.
Dar de la o vreme-ncoace, omul parcă nu e om.”

Toamna asta e ciudată… Printre frunze e măcel.
Deși-i veștedă și tristă, poartă verde pe inel.
Dar nu-i verde crud să poată prin iubire să unească:
E de-un verde diabolic pus pe cale să-nvrăjbească.

Du-te, toamnă! Du-te! Du-te! Și nu mai privi ‘napoi!
Las’ să vină sora-ți iarnă cu zăpadă peste noi!
Albul ei să-nlocuiască griul sufletelor reci.
Cu troiene de iubire să ne-acopere pe veci!
octombrie 2021

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: