Am îndrăznit să scriu această poezie în amintirea poetului Adrian Păunescu, pe care am avut fericirea a-l cunoaște! Nu spun acest amănunt pentru a mă lăuda ci, pentru a-mi justifica rândurile scrise!
MAESTRE, SOMN UȘOR!
În amintirea poetului Adrian Păunescu, care de 11 ani ne privește de Sus!
Maestre, cum e viața pe acolo?
Despre aici…ți-aș face sânge rău,
Fiindcă „orchestra țării” cântă solo…
Și totul se îndreaptă înspre rău!
Câtă dreptate ai avut atunci
Când ne spuneai cu glas baritonal,
Că în curând ne vom târî pe brânci
Și-o să ne cânte moartea din caval!
Vrei să ne zici de unde ai știut
Că vom avea ce ni se-ntâmplă-acum,
Că moartea o să iasă la păscut
Și zâmbetele ni s-or face scrum?
Maestre, nu-i așa c-o să mă ierți
C-am îndrăznit un pașnic dialog?
Știam eu că ești bun și nu mă cerți…
Și nu mă vei da jos din catalog!
Era să uit! Tribunul a ajuns?
Să-i dai și lui un înger păzitor,
Și spune-i că pădurile s-au tuns!
Munții? Și ei sunt suflet călător!
În ultimul deceniu ce-ai mai scris?
S-a terminat cerneala din stilou?
Cu primul nor zburat spre paradis,
Ți-l dăruiesc pe-al meu! E-aproape nou!
Nu duce grija mea! Am și un toc!
De la un timp cuvintele mă dor!
N-aș vrea să punem lacrimi la un loc!
Maestre, „noapte bună”, „somn ușor”!
Constantin Mosor, 05 noiembrie 2021, București.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 