Florentina Savu

AM FOST…
Florentina Savu

Am fost visul din furtună ce s-a spart de mal abrupt,
Am fost punctul de lumină pentru un nou început.
Am trecut de stavili multe și m-am cățărat pe stânci,
Am iubit, ca nimeni alta, valul care mi-a dat brânci.

Am fost viață și-am fost moarte, sprijinită de-ochiul tău,
Am fost înger, vrăjitoare, dar am fost și Dumnezeu.
Tu ai suferit ca mine și vei suferi pe veci,
În bucurii și-n iubire ai visat să mă întreci.

Ești iubire, sunt iubire, însă nu mă înțelegi,
Fiecare ne conducem după ale noastre legi.
Am fost viscol, am fost vânt, am fost și ploaie cu piatră,
Ne-am perdut pentru vecie visul de-a avea o vatră.

Tu la stânga, eu la dreapta, ca într-un dans popular
Și amândoi, din păcate, lipsiți de orișice har.
Am fost frunză-ngălbenită, căzută din pomul sfânt,
Care, plină de tristețe, spre pământ își ia avânt.

Am fost petec de azur pe cerul unor iluzii
Iar acum constat, în fine, c-am nevoie de perfuzii
Pentru a gândi la rece, pentru a mă obloji,
Pentru-a uita de trecut, spre-a primi o altă zi.

Am fost problemă complicată, ai fost exercițiu greu,
Nerezolvabili niciodată, așa a vrut Dumnezeu:
Două drumuri paralele, prin pustiu și prin hățiș
Și-adesea am mers în viață nu-n picioare, ci târâș.

Astăzi ne eliberăm, cu multe lacrimi neplânse,
Ne-ndreptăm spre alte locuri, făurindu-ne noi vise.
Spre lumina veșniciei ne-ndreptăm cu pași alerți,
Spre lumea cea fără moarte, lumea bun-a celor drepți!

Redactor șef: Camelia Boț