Părea o fată din poveste
Este așa de minunat, parcă o altă lume
În jur, pare de neuitat, divin, chiar o minune
Totul e verde, plin de viață și păsări ciripesc,
Și lacul prinde chiar culoarea azurului ceresc.
În toată -această frumusețe, pășea sfioasă ea,
Părea o fată din poveste, privind o turturea
Dădea binețe și la flori, la orice vietate
Și începea încă din zori, și până pe-nserate.
Și soarele o saluta, cu razele-i călduțe
Zâmbea cu drag și admira vreo câteva căsuțe,
Iubea și ploaia ce uda cu dragoste pământul,
Chiar și-adierea se simțea când se-ntețise vântul.
Dar, în această armonie, trecea un vânător
Cu o săgeată, într-o clipă, răni un căprior
Se repezi grăbită fata, înspăimântată foc
La căprior să-l bandajeze, să-i dea viața la loc
Privi apoi cu întristare pe acel vânător
Cum de putea fi așa rece, un simplu călător
- Hei, tu, străine, nu ți-e milă să iei viața cuiva?
Ce dacă-i vietate mică, e totuși cineva! - Mă iartă tu, fetiță dragă, nu m-am gândit deloc
De unde vin, e doar o joacă, să te distrezi pe loc
Acum, că te-am zărit pe tine, eu m-am îndrăgostit
Și îți promit, nimeni de-acuma nu va mai fi rănit!
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 