Gânduri, gânduri…
~Petre (Poștașu) Vătuiu~
Pe scara mea din scânduri,
Cu trepte ponosite
Iar urc în vârf la gânduri
Căci iar sunt răvășite.
Am și uitat ce lungă
Și ce întortocheată
Și-ngustă, că pe dungă
O urc abia, pe toată.
Ce-o fi acolo, cine
O fi călcat pe ele
Și m-a trezit pe mine
Din liniștile mele?
Le aşezasem bine,
Punând pe fiecare
Un semn, spre a-l reține
Pentru-ntrebuințare.
Și-apoi, lăsasem viața
Să curgă liniștită,
Păstrându-mi aroganța
De-a mi-o vedea-mplinită.
O fi vreo vietate,
Ce nu vrea să-mi dea pace,
O fi străin sau frate
Și tihna mea nu-i place?
Și-mi demolează rostul
Și liniștea gândirii,
Strivindu-i adăpostul,
Vânzând-o rătăcirii?
Iar umblu sus, la gânduri
Căci clopotele sună!
Uitasem cât de tulburi
Sunt apele-n furtună.
Și cât de greu se-aşază
La locul lor, în matcă.
Iar eu, prin mintea trează,
Pășesc pe cioburi, parcă.
Voi mai putea eu, oare
Să pun odihnă-n valuri?
Voi mai avea răbdare
Să reaşez pe maluri
Vreo salcie pletoasă
Sau un amurg tomnatic?
O lacrimă se varsă
Și-un gând țipă sălbatic.
Mai e decât o treaptă
Din tainica mea scară;
Ce gânduri mă așteaptă
Și câte-n vânturi zboară?
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 