Pierdut în toamnă
Și parcă nicicând toamna n-a fost mai frumoasă
Cu atâtea culori și crizanteme în glastră
Vibrând în roșiatic vitralii la fereastră
În frunze aurite șoptind iubirea noastră
Ți-am cuprins nostalgic inima în visul din gând
Imaginar încercam să-ți scriu primul cuvânt
Nu știam să-ncep și nici să strig dorul pictând
Ce culoare s-aleg ce vibrații s-ating tremurând
Am levitat într-un spațiu decorat eteric
Cu aroma moscului echilibrând ciclic
Culorile aurii-arămii, foc organic
Revărsând sentimente în eterul angelic
Mi-am întomnat privirea în clipa absolută
Șoptindu-ți timid numele în noaptea cea tăcută
Misterioasă chemare a inimii durută
În aura toamnei, o secundă pierdută
Și totuși parcă nicicând toamna nu a fost mai frumoasă…
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 