Loreta Toader

Pierdut în toamnă

Și parcă nicicând toamna n-a fost mai frumoasă
Cu atâtea culori și crizanteme în glastră
Vibrând în roșiatic vitralii la fereastră
În frunze aurite șoptind iubirea noastră

Ți-am cuprins nostalgic inima în visul din gând
Imaginar încercam să-ți scriu primul cuvânt
Nu știam să-ncep și nici să strig dorul pictând
Ce culoare s-aleg ce vibrații s-ating tremurând

Am levitat într-un spațiu decorat eteric
Cu aroma moscului echilibrând ciclic
Culorile aurii-arămii, foc organic
Revărsând sentimente în eterul angelic

Mi-am întomnat privirea în clipa absolută
Șoptindu-ți timid numele în noaptea cea tăcută
Misterioasă chemare a inimii durută
În aura toamnei, o secundă pierdută

Și totuși parcă nicicând toamna nu a fost mai frumoasă…

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: