Suflet de copil
Fetița veselă ce se juca mereu cu un ursuleț de pluș,
se tăvalea prin iarbă
pusă pe șotii, din zori pân’ la apus,
*
Trecea prin copilarie sub ochii mei
În suflet o păstrez, și apare cand numar până la trei…
Simțindu-i sufletul firav și acum…
ea mereu se impiedica pe drum….
*
Privea în luciul apei cum norii fug,
Iar zambetul lung,
îi stralucea din mers,
Totul îi parea imens…
Privea de jos la masa care era așa de mată,
și își dorea din suflet să fie mai înaltă
Îmi era mila de neputința ei …
*
Dar ce sa vezi,
A apărut în timp,
o domnișoară cu ochii verzi, îndragostită de razele ce-n suflet îi pătrundeau,
de fluturi ce zborul pe cer își întindeau …
*
Cu ochii mari, mirati, privea in jur,
cum viața o lumina ca o veioză cu abajur
sub pleoape avea umbre de mister…
Acolo unde fanteziile nu pier..
*
Naivă veșnic, se alinta, că tinerețea toata era pentru ea…..
Eu printre cioburi de timp și de lumină,
i-am întins o mană,
Și am întrebat-o :” poți să vii sa împarti cu mine tinerețea ta, în zilele mele târzii?”
*
Dar din păcate nu mi-a raspuns,
multă vreme am stat suparată…..
.am și plâns…
De atunci tot aștept copila de alădată….
ce ținea în ale sale brațe un ursuleț de pluș
și se juca pe derdeluș..
*.
Iar de craciun când coșurile Iasă fum,
coboară amintirea ei…
și bate-n geam primul fulg de nea,
in mintea mea,
râd cu ea,
Langa pomul de craciun,
simt cum crengi de brad miros și acum.
*
Mă bucur de turta dulce de pe masă,
de mărul copt cu scorțișoară,
și de veselia din casă. .
de cozonacul aburind cu portocală…
Și-mi zic în sinea mea
că tristețea nu-i decât o toană,
ce lasă rană,
Eu sunt un om îmbrăcat în ani, cu suflet de copil…
Versuri Monica Teacă Molhem
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 