Toamnă, dulce nostalgie ~Iuliana Cozma~
Lumini și umbre se strecoară
Prin valul neoprit al vieții
Tu vrei să urci, ea te coboară
Și treci de pragul tinereții.
Mai trece-un timp și te gândești
Jelind cu dor o amintire,
La ce-ai fost ieri, și încă ești,
Căci ai un drept… să fii iubire!
Nu rupe-a toamnei nostalgie
Te-nvață arbore să-i fii,
Tu însuți ești o poezie
Ce stăruie-n dorințe vii.
Canon de viață-n tot ce-i sfânt,
Să nu adăpostești umbrirea
Căci toate trec pe-acest pământ
Dacă în suflet porți iubirea!
Și trec atâtea toamne-n fugă
Să le oprești?… nici nu se poate.
Cuvântul îți rămâne rugă,
Când viața din tăceri te scoate.
Ce dulce este toamna vieții
Când roadele i le culegi,
Căci în trezirea dimineții
Vezi rostul vietii tale-ntregi.
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 