Poezia Zilei 24 Octombrie ~Petre Poștașu’~

Toamna din urmă

A fost în 1996 .
Amurg roşiatic, rugină.
În toamna din urmă,
Sclipiri de lumină
În stropii de ploaie se curmă.
Un iz de pustiu ne pătrunde.
Lovindu-ne-n tâmple,
O moarte ne umple
Cu ploaia tăcerilor crunte .
Tu stai lângă mine, străină!
Ti-e gândul departe
Dar cine-i de vină
De ploaia ce cade în noapte?
Povestea îşi cere sfârşitul,
Sunt toate trăite,
Rămâne regretul
Şi visele, mii, ne-mplinite.
Demult ne unise o ploaie,
Romantică clipă,
Idilă de-o foaie;
Demult ne purta o aripă.
Torentul se stinse deodată,
E marea o spumă,
Final de baladă,
În toamna pustie din urmă.
A fost o Ileanã odată
Cu părul de soare,
De îngeri creată,
Băciţa turmei de mioare,
Iubindu-l pe Fătul din basme.
E marea o spumă,
Sunt două fantasme
În toamna pustie din urmă.

Încotro iubire,
Pentru ce sclipire,
Singur mă lăsași,
Să trăiesc pustia
Și zădărnicia
Ultimilor pași?

Hei, Toamnă tristă,
Iată-mă învins!
Hei, Toamnă tristă,
Ploaia ta m-a stins…

Citiți poezia,
lăsați poetul…

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: