Sfânt pământ
Petre Poștașu’
Te iubesc sfânt pământ asuprit,
Sfărtecat fără milă prin vremi,
Despărțit, împărțit, despărțit,
Dup-al marilor lumii cherem!
Te iubesc din hotar în hotar,
De pe culmi până jos în câmpii
Și din codrul umbros de stejar
Pân’ la Mureș, la Olt și la Jii!
Te cunosc după brazda din câmp,
Vatra pâinii trudite din greu,
După carul cu boi legănând
În amurg pe părintele meu.
Istovit dup-o zi de arat,
Atârnându-şi lămpaşul în cui,
Adormea deseori nemâncat.
Și mă dor toate oasele lui.
Însă tu i-ai dat doina de leac,
Fluierând-o, să-i treacă de-amar,
I-ai dat hora s-o joace cu drag
În acest colț de rai milenar.
Simt în brațe un râu clocotind
Sânge vechi din pământ românesc.
E-al străbunilor mei și e sfânt!
Pentru jertfele lor: te iubesc!
Te iubesc valul meu de pământ,
Tu ești leagănul neamului meu!
Te iubesc de la primul cuvânt
Până când voi fi bulgărul tău!
Repostare.
Dar ca să-ți iubești glia, pământul,
trebuie să îi cunoști trecutul,
plânsul și izbânda.
N-am mai auzit demult vorbindu-se
despre țară, despre dragostea față
de ea…
Redactor coordonator: Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 