Dialog
de Anatol Covalli
– Pentru iertare ai venit pe lume,
aceasta e menirea tuturor
şi nimeni n-are voie să-şi asume
dreptul de-a fi destin răzbunător.
– Iertare pentru crimă şi minciună?
Cum poţi să-i ierţi pe-aceia ce ne-au dus
în cea mai monstruoasă văgăună
în care rând pe rând ne-am descompus?
– Orice greşeală poate fi iertată
atunci când e-nsoţită de regret
şi inima de el incendiată
se curăţă arzând încet, încet.
– Dar câţi sunt cei ce strigă îndurare?
Cei mulţi nu recunosc că au greşit
şi-n orice clipă sunt din nou în stare
să facă-acelaşi lucru înmiit.
– Nu tu eşti cel menit să pedepsească.
Există pentru asta un destin
ce poartă-n mână cremene şi iască
cu care-aprinde codrii-ntregi de chin
– La ce folos când în această viaţă
îşi fac de cap şi îşi bat joc de noi,
când în prostia noastră se răsfaţă
sfidând şi pe acum şi pe apoi?
– Tu rabzi acum, ei vor plăti pe urmă.
Eşti liber orice cale să alegi,
dar să nu plângi când toate-or să se curme,
căci tot ce semeni azi ai să culegi.
– Mi-am tot întors obrazul ca să-mi fie
şi celălalt lovit de-orice delir,
dar azi, de-atâta ură şi mânie
simt că de-abia mai pot ca să respir.
N-am mai primit răspuns. A fost tăcere.
Abia într-un târziu în pieptul meu
s-a auzit un foşnet de durere
şi am ştiut că plânge Dumnezeu.
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 